pozitia umilului

Multi dintre noi, sunt convinsa, au fost umiliti in fel si chip cand s-au dus la diverse institutii pentru a obtine o hartiuta, sau pentru a plati un bir.

Dar nu ma refer aici la umilirea din partea functionarului, umilire de genul:

- Trebuia sa mai aduci un act

- Pai data trecuta cand am fost aici mi-ati spus sa aduc doar aceste documente

- Oi fi uitat. Lasa ca mai faci tu un drum

Sau

- Nu trebiua sa aduci actul asta, trebuia altul

- Pai asta mi-ati spus sa aduc data trecuta cand am venit pe aici

- Nu domle’ ai inteles tu gresit.

Este inutil sa-i spui ca, in timp ce ea dicta actele necesare, tu luai notite ca un elev constiicios. Ea o tine pe a ei.

Ori

- Imi mai aduci dumneata si actul “x”

- Pai legea nu il cere in cazul de fata

- Ce-mi pasa mie de lege, noi avem normele noastre interne

Si multe altele …

Cum spuneam, nu ma refer aici, la umilirea din partea functionarului. Si cum ar putea sa ne trateze altfel daca institutia in sine ne umileste prin pozitia pe care ne obliga sa o adoptam in fata celui de la ghiseu. 

Ca, de multe ori, esti silit, din cauza formei ghiseului sa stai in picioare in fata functionarului, zeci de minute, in timp ce el sa comod pe scaun, hai sa spun ca mai inteleg, desi …

Dar ce nu integ este acel paravan din plexiglas, prevazut cu o fanta in partea de jos, paravan situat intre tine si cel de la ghiseu, paravan ce impiedica sunetul sa treaca iar tu nu intelegi ce-ti spune functionarul. Si astfel esti silit sa TE APLECI, SA TE COCARJEZI, pentru a ajuge cu urechea in dreptul fantei de jos asa incat sa auzi cuvintele ce-ti sunt adresate.

Pozitia asta ma duce cu gandul la scenele din film in care iobagul sta UMIL, ALPECAT si COCARJAT in fata boierului pentru a capata o bucata de paine.

Stau si ma intreb: Oare lucrurile se vor opri aici sau mintea lor diabolica va mai inventa noi si diversificate umiliri?

Oricum, umilirile sunt destul de subtil create, asfel incat in dorinta ta de a termina treaba cat mai repede nu le mai bagi in seama. Si eu am patit la fel pana cand …

Fiind la un oficiu postal ar fi trebuit sa ma aplec sa aud ce-mi spune functionara. Problema era ca ma durea spatele si nu ma puteam apleca. Si atunci, in mintea mea, s-a produs un “declic” si mi-am zis: “pai dupa ce stau in picioare trebuie sa ma mai si aplec, sa ma mai si cocarjez?”

I-am spus prin semne functionarei ca nu aud. Prin semne mi-a raspuns sa ma aplec. Tot prin semne i-am spus ca ma doare spatele si nu pot.

Atunci am auzit-o tipand

- Pai si ce facem?

I-am raspuns tot tipand

- Daca nu aveti alta idee, comunicam zbierand una la alta

- Nu se poate, deranjam toata posta, a spus ea.

Am dat din umeri.

Brusc problema a fost rezolvata rapid si fara cuvinte de prisos.

Cand am plecat am avut placutul sentiment ca runda asta o castigasem eu.

casa de asigurari de sanatate – intre util si diavolesc

Pe la sfarsitul linii august m-a apucat, din senin, o durere puternica de mijloc de am ajuns la urgenta. M-au consultat rapid si mi-au dat ceva care sa ma scoata din criza. Diagnostic preliminar: hernie de disc. M-au trecut naduselile, nu de alta, dar cand este vorba de coloana vertebrala nu te joci. Noaptea, alta criza si am chemat salvarea. M-au scos din nou din criza. A doua zi m-am dus, val vartej, la medicul de familie sa pornesc investigatiile amanuntite. Aici stupoare. Cum, mai nou, medicii au acces online la baza de date a CASMB (Casa de Asigurari de Sanatate a Municipiului Bucuresti) imi spune ca figurez ca neasigurata. Nu-mi vine sa cred. Am chitanta care dovedeste ca sunt cu plata la zi, ba mai mult, le-am platit in avans.

Norocul meu ca ii dusesem medicului o copie de pe chitanta sa o puna la dosar. Mi-a spus ca in baza acelei chitante ma consulta si ma trimite sa fac niste investigatii, dar ca ma roaga sa ma duc la CASMB sa-mi rezolv problema.

Cum durerile de spate erau inca mari l-am rugat pe sotul meu sa ma ajute. In timp ce eu stateam lungita in masina (nu puteam sta in sezut) el s-a dus, cu actele doveditoare, la biroul ce ar fi trebuit sa rezolve problema. A verificat in calculator (doamna de la ghiseu)  si, desi a confirmat ca eram cu plata la zi, figuram totusi neasigurata. A spus ca a remediat problema si i-a dat un listing de calculator cu o stampila patrata. Am plecat multumiti.

Fac eu investigatiile de rigoare si, desi toate erau in regula (coloana, rinichi, ficat, etc), durerea era la locul ei, ba mai mult a inceput sa-mi amorteasca si un picior. Era evident ca trebuia sa continui inverstigatiile.

Ma intorc cu rezultatele la medicul de familie si, ca intr-un cosmar parca, la o noua intrare in sistem, apar ca … NEASIGURATA.  Am simtit ca innebunesc. I-am spus ca am fost la CASMB, ca tipa de la ghiseu a recunoscut ca sunt cu plata la zi, ca a modificat in calculator si i-am dat hartia pe care i-o daduse sotului meu. Doctorul mi-a spus ca nu e buna, ca este doar un listing si nici macar nu are o stampila rotunda ci una patrata. L-am intrebat ce trebuie sa mai fac, ce acte sa-i mai aduc. Mi-a spus ca trebuie sa ma duc la CASMB si sa cer o adeverinta de asigurat. Nu de alta dar nici la farmacie nu-mi mai dadeau retele compensate (au si ei, mai nou, acces online la baza de date).

Ma duc, din nou, la CASMB. De asta data, cu toata durerea intru si eu in institutie. Sotul meu se aseaza la coada la care mai statuse cu o saptamana in urma, iar eu ma asez la coada pentru adeverintele de asigurat.

Raspunsul primit de sotul meu este acelasi: recunoaste (tipa de la ghiseu) ca sunt cu plata la zi, dar ca in continuare figurez ca neasigurata. Tot ce poate face este sa mai modifice o data, dar nu poate garanta ca se va pastra modificarea in baza de date.  Ii mai spune ca sigura solutie este sa obtin o adeverinta de asigurat.

Imi vine randul si ajung la ghiseu. Ii prezint actele necesare obtinerii adeverintei (lista cu actele ce trebuie aduse se gaseste atat pe site-ul CASMB cat si afisata pe peretii institutiei). Tipa de la ghiseu imi cere adeverinte de venit din ultimii 5 ani, adeverinte ce se obtin de la administratia finaciara. Ii spun ca nu este legal ce-mi cere. Ca acele adeverinte se cer doar la incheierea contractului intre persoana fizica si CASMB, urmand ca anual sa aduc declaratia de venit pe anul precedent. Eu indeplinisem aceasta procedura, iar legea nu se schimbase. Ca atare sa nu ma mai puna pe drumuri si sa-mi dea averinta de asigurat la care am tot dreptul. Refuza si ma invita afara. Refuz si eu sa ies pana nu imi da ce mi se cuvine. Nu de alta, dar nu eram in conditia fizica de a alerga dupa niste acte pe care ea mi le cerea abuziv. Reactia ei a fost de a chema agentul de paza care, initial incearca sa ma intimideze, iar apoi, cand a vazut ca nu sunt chiar atat de slaba de inger, ma ameninta ca daca nu ies de bunavoie, cheama politia sa ma ia pe sus. Nu cedez. Deja scadalul era mare. Si atunci cand practic au vazut ca sunt tare pe pozitie, aflu si eu adevaratul motiv al intregii afaceri.

Cineva, undeva, acolo sus, printre capii lor au, cu siguranta (ca asa se poarta), un nepot, un var, un fiu sau o nevasta care are o firma de soft. Drept pentru care li s-a parut neadecvat ca CASMB sa detina un soft care, dupa spusele angajatelor, era foarte bun si puteau lucra fara probleme cu el. Au cumparat evident “minunatul” soft (care, sunt convinsa, a costat bani grei) de la firma rubedeniei, soft care …  A STERS TOATA BAZA DE DATE. De ce o asementea institutie nu avea un backup la datele asiguratilor este greu de spus.

Angajatele aveau insa ordin “de sus” ca imediat ca prindeau pe cineva la inghesuiala sa-l puna sa alerge dupa acte pentru a-si recupera datele pierdute.

Mi s-a parut scandalos. Sa zicem ca a gresi este omeneste. Desi, in cazul lor miroase de departe a  incompetenta. Dar de ce nu ni se spune, cu scuzele de rigoare, ca au nevoie de acte pentru refacerea bazei de date in momentul in care te duci sa platesti, moment in care, se presupune, esti mai valid de a alerga dupa documente? De ce se asteapta sa ajungi “pe targa” pentru a te trimite dupa acte? Iar in acele momente in loc sa incerce sa te ajute, pentru ca, de fapt, acele acte nu servesc efectv la obtinerea adeverintei ci doar le trebuie lor pentru a-si repara greseala, procedeaza ca in cazul meu, cheama politia pentru a te azvarli afara.

Ei bine, exact asa au facut. In conditiile in care eu abia ma tineam pe picioare, dupa ce ajusesem la urgenta si chemasem salvarea acasa pentru a fi scoasa din crize, AM FOST AZVARLITA AFARA DIN INSTITUTIE DE CATRE POLITIE.

Politiei, sincer, nu-i port pica. Se vedea ca, in sinea lor, desi imi dadeau dreptate, erau obigati sa execute acel “ritual”.

Si inca ceva. Sa mai scriu ce presupune obtinerea acelor adeverinte de venit cerute ce CASMB, adeverinte eliberate de administratia financiara: depunerea unei cereri al carei raspuns il capeti in 5 zile lucratoare. Adica 7 calendaristice (cu sambata si duminica incluse) daca nu poti depune lunea. Partea cea mai grozava este ca nu poti depune cerea respectiva fara a aduce … timbre fiscale.

Sotul meu a colindat pe la 7 oficii postale pentru gasirea acestor obiecte fantomatice. Poate pana le gasim ori imi revin ori crap.

factura fara contract

Timp de 2 ani si jumatate am incercat pe cat posibil sa aman trecerea contractului de furmizare a energiei electrice de pe numele mamei (decedata) pe numele meu.  Si asta deoarece stiam ca acest lurcu presupune o mare bataie de cap de care, sincer, nu aveam chef. Din pacate unele lucruri nu pot fi evitate, asa incat am fost, pana la urma, nevoita sa fac aceasta schimbare.

Ma gandeam cu groaza ca o sa pierd o zi intreaga pentru a-i astepta pe cei de la ENEL sa vina sa schimbe contorul. Si asta deoarece ei te programeaza pentru aceasata operatie intr-o anume zi, dar refuza sa-ti comunice un interval de timp, asa incat practic ii astepti de dimineata pana … binevoiesc ei sa apara. Si asta se poate intampla si la ora 18.00.

Resemnata, ma inarmez cu toate actele doveditoare ale calitatii mele de mostenitor si ma duc la ENEL. Dupa 2h si 30 min ajung la ghiseu. Aflu, usurata, ca schimbarea titularului de contract facandu-se in familie nu trebuie sa mai schimb contorul. Imi spun in gand ca am inceput cu dreptul, ca fac si ei progrese in ceea ce priveste relatia cu clientii.

Nu trece mult si constat cat de amarnic m-am inselat.  Mai intai imi cer indexul contorului,  apoi cer sa platesc la ei ultima factura pe numele mamei (factura ce nu poate fi trimisa, ca oricare alta, prin posta). Intreb cu ce suma sa vin la mine (aproximativ macar). Nu se stie.  Incepe functionara de la ghiseu sa-mi spuna o poveste alambicata despre indexul cu care se incheie facturarea pe vechiul titular si cel cu care se incepe dupa schimbare. Ce spune ea pare sa aibe o logica, desi nu inteleg de ce era nevoie de toata complicatia asta. Doar eu am platit facturile dupa moartea memei si tot eu continuam sa le platesc. Chiar era greu sa se gaseasca o formula de preluare “din mers” in cazuri de acest fel? In fine, dupa completarea a nu mai putin de 4 formulare (unul ar fi fost jenant de putin, nu?), primesc numar de inregistare pentru cerere. Mi se spune sa vin peste 3 saptamani sa platesc factura si sa semnez contractul de furnizare a energiei electrice.

Cum, din experienta, stiu ca nu este bine sa te duci la termenul indicat deoarece nu sunt, cu siguranta, hartiile gata, m-am dus la ei dupa 5 saptamani. Ei bine, pentru ei, si 5 saptamani au fost cam putine. Actele nu erau gata. Din pacate aflu acest lucru dupa ce stau 1h si 15 min la coada (ceva mai putin de data asta). O intreb pe functionara de la ghiseu ce pot face in acest caz, nu de alta dar am venit dupa 5 saptamani, nu 3 cum au spus ei si actele tot nu erau gata, iar mie nu-mi convine sa bat drumul pana colo si sa mai si stau cu orele la coada ca sa aflu ca am venit degeaba. Functionara promite ca in momentul in care contractul va fi gata, voi fi contactata telefonic sa vin sa-l semnez. Au trecut 8 spatamani de atunci si pe mine nu m-a sunat nimeni.

Saracii au dat de greu! Sa completezi datele de indentificare ale unui abonat este o munca titanica ce necesita zile intregi (nu de alta, dar contractul este cadru, doar nu-l concep special pentru mine).

Sa semnez contractul de furnizare a energiei electrice nu m-a chemat nimeni dar … surpriza: urmatoarea factura este pe numele meu! O fi corect? In baza carui act au emis-o?

Eu … astept sa vad ce vor face. O sa ma sune cineva?  Pana cand vor emite facturi fara contract? Or sa-mi taie pana la urma curentul desi eu, evident, le voi plati facturile …

Un lucru stiu sigur.  Eu sa bat drumul pana acolo, sa stau cu orele la coada degeaba, nu voi face. Oricum am dovada ca am trecut pe acolo dupa 5 saptamani de la primirea numarului de inregistrare a cererii. Nu de alta, dar am platit factura ce nu putea fi trimisa prin posta si am platit-o la sediul lor, iar asta se specifica pe chitanta. Asa ca … tot raul spre bine.

 

termene limita

Am incercat din rasputeri sa nu depasesc termenele de depunere ale declaratiilor si sa fiu la zi cu platile catre stat.
Cum la noi, paradoxal, mult mai importante sunt hartiutele dacat plata efectiva, pe acestea le-am respectat cu sfintenie.
Spun ca mai importante sunt hartiutele deoarece nedepunerea acestora in termen, genereaza amenzi care nu prea sunt sub 1.000 lei, pe cata vreme neplata birului genereaza penalizari care in marea lor majoritate sunt cam de 0.10% pe zi. In aceste conditii depasirea termenului de plata nu genereaza MARI probleme, daca sumele initiale nu sunt mari.
Dar … sa revin la problema in cauza. 15 martie este termenul limita de plata a contribitiei la asigurarile sociale de sanatate trimestul I, pentru persoanele inregistrate ca PFA.
Cum in cursul diminetii ma ocup de trebuirile clientilor, am ales sa ma duc sa-mi platesc datoria, intr-o zi de joi, aceasta zi fiind singura zi in care au program cu clientii si dupa amiaza. Programul lor incepe la ora 16.30 (dupa pauza de pranz) si se termina la 18.30. Stiind din experienta ca la Casa de Asigurari de Sanatate este mereu aglomeratie, am ajuns in fata institutie la ora 15.40. Surpriza! Acolo erau cel putin 100 de oameni care asteptau. M-am asezat la rand. Am avut totusi o curiozitate. Daca eu am ajuns acolo cu 50 min inaintea inceperii programului, la cat ajunsesera cei care erau printre primii? Am fost si i-am intrebat. Raspunsul m-a socat. Erau acolo de pe la 9.30-10.00 dimineata. Cand au venit ei acolo erau inantea lor multi altii care venisera cu nopatea in cap. Ei n-au mai apucat. Asa incat la 12.30 cand s-a terminat programul de dimineata, au fost dati afara si acum asteptau in frig de cateva ore sa se deschida, din nou, usa institutiei. La 16.30 acest lucru s-a intamplat. Ei au fost cei care pana la urma si-au rezolvat treaba. Noi ceilalti, care veniseram doar cu o ora inaintea inceperii programului n-am mai apucat. La 18.30 am fost dati afara. O doamna era pur si simplu disperata. Era a treia oara cand statuse cu orele pe acolo si nu reusise.
M-am resemnat. Acum astept sa treca termenul limita si o sa ma duc sa platesc dupa ce trece “nebunia”. O sa platesc penalizari, evident, dar … timpul meu este mai pretios decat acea suma.
Ma gandesc insa cu groaza la cei care aveau de depus cate o hartiuta cu termen limita 15 martie. Nu de alta, dar in cazul lor amenda este consistenta.
Cea mai mare dilema a mea este insa alta. De ce trebuie sa ne inghesuim cu totii la aceeasi coada. Oameni cu hartiute si oameni care trebuie doar sa plateasa. De ce, noi cei din urma, nu ne putem duce direct la casierie sa platim pe baza datelor de identificare? De ce trebuie sa ne inghesuim la aceasi coada cu ceilalti pentru a primi mai intai o nota de calcul si apoi la casierie pentru plata?
Ca cei responsabili nu sunt capabili de a gasi o rezolvare a acestor probleme sau ca nici macar nu se chinuie sa gaseasca, asta nu ma mai mira.
Ce ma mira insa este resemnarea cu care au ajuns oamenii sa priveasca acte esecuri. M-a uimit cum, in acea zi de joi, cand venisera inainte cu o ora de inceperea programului si statusera inca doua ore la coada, au plecat capul, au facut “stanga-imprejur” si au plecat fara macar sa protesteze. Am incercat sa-i conving sa nu plecam. Eram deja cateva sute. Cei de la paza nu ne-ar fi putut da afara PE TOTI daca ne coalizam. Nici nu ne-ar fi putut incuia, pur si simplu, acolo. Cred eu ca ar fi fost fortati sa ia niste masuri. Si chiar daca nu am fi rezolvat, pana la urma, nimic macar am fi incercat CEVA. N-am avut insa cu cine sa ma inteleg. Citeam pe fetele lor o oboseala si o resemnare care m-au durut.
Se fie oare calmul dinaintea furtunii? Offf ce bine ar fi sa fie asa! Sincer nu prea cred.

“se va face 2 copii”;

Am incercat acum vre-o 4 ani sa inregistrez un agent de asigurari la administratia finatelor publice sector 3. Cum stiu ca toate aceste operatii difera de la o administratie de sector la alta, atat ca procedura cat si ca acte ce trebuie depuse, m-am dus sa obtin toate informatiile necesare, chiar de la inspectorul la care urma sa depun dosarul. El a inceput sa-mi dicteze, eu am scos constiincioasa agenda si am inceput sa notez.
I-am dat apoi lista clientului meu. Cand am intrat in posesia actelor m-am dus sa le inregistrez. Aici surpriza. Individul cu pricina imi spune ca mai sunt necesare si alte acte pe langa cele pe care le-am adus.
- Bine, bine, spun eu, dar inainte de a veni cu dosarul am fost aici si v-am intrebat ce acte sa aduc. Am adus tot ce ati cerut.
Mi-a raspus ca nu am retinut eu bine tot ce a spus el. Atunci am inteles ca si daca aduc actele cerute suplimentar este foarte posibil ca data viitoare sa mai ceara si altceva. In consecinta i-am solicitat sa scrie el ce acte mai sunt necesare ca dosarul sa fie complet. Nu de alta dar daca tot ma duc si cer clientului mereu alte si alte acte o sa creada ca eu sunt tampita si nu sunt in stare sa rezolv problema.
Asa cum ma asteptam, a refuzat sa scrie ce-i cerusem. Mai mult, a considerat o obraznicie din partea mea sa cer asa ceva si m-a dat afara. M-am vazut silita sa recurg la superiorul lui pentru a-l convinge.
Si mi-a scris. “Se va face 2 copii xerox de pe contract de agent si de pe adresa”.
Un astfel de om si-a permis sa dea afara un contribuabil (sau in cazul meu un reprezentant al lui) doar pentru ca el a fost incapabil sa acorde corect asistenta necesara, obligatie ce ii revenea in calitate de inspector fiscal.
Am pastrat acel bilet si iata il atasez aici.

au strigat dupa mine hoato

Ei bine asta a fost cea mai nebuneasca intamplare de care am avut parte.
Cu ceva timp in urma (prin 2010) ma pomenesc cu o hartie in cutia postala prin care, o firma de recuperari de credite il instiinta pe tatal meu ca are o datorie de vre-o 700 lei la Orange. Am crezut ca este o greseala. Nu de alta dar tatal meu este mort din 2003. Cum naiba au aflat ei asta dupa 7 ani?
Sun la ei si aflu ca de fapt tatal meu nu a achitat o factura de 22 lei la un abonament al carui contract tatal meu il reziliase din 2000.
- Bine, bine, zic, dar in hartia mea scrie ca datoreaza 700 lei.
- He, face el, voi hotii astia care nu va platiti factiurile credeti ca ele nu acumuleaza penalizari?
- Dar tatal meu a murit in 2003.
- Trebuia sa ne anuntati ca a murit, zice el.
- Pai eu de unde sa fi stiut ca tatal meu a avut un abonament pe care l-a reziliat in 2000? Doar nu era sa ma duc la toti furnizorii de servicii si sa-i intreb daca nu cumva tatal meu a avut contract cu ei, nu de alta dar a murit.
Ii spun ca o sa ma intreresez la Orange sa aflu ce s-a intamplat. Stiu bine ca tatal meu nu era genul de om care sa creeze neplaceri pentru 22 lei. Zis si facut.
Aflu de la Orange ca dupa ce a incetat contractul, pe numele tatalui meu a mai aparut o factura reziduala cu suma respectiva. Aproape sigur factura aia, ca multe altele, nu a ajuns la destinatie. Numai ca atunci cand stii ca ai un contact in derulare te agiti si afli cat ai de plata. Dar daca tatal meu a reziliat contractul si factura nu a ajus, mai mult ca sigur nici nu a stiut de ea.
Sun la recuperatori si spun ce am aflat. Sunt de acord sa-i platesc datoria (lucru la care ma obliga statutul meu de mostenitor) dar nu vor vedea de la mine nici un ban pentru penalizari.
Ei bine, daca pana acum vorbeau cu mine ca si cum ar vorbi cu cineva de cea mai joasa speta (doar eram un nenoricit de rau platnic, nu?), acum au trecut la amenintari.
M-au amenintat ca ma dau in judecata, ca nu se vor lasa pana nu ma executa silit.
Si uite asa revenim la legi, la legile de baza. Ufff fiecare din noi ar trebui sa urmam cursuri pentru un soi de drept “prescurtat”, asa ca pentru publicul larg, ca sa stim sa ne ferim.
Le-am raspuns ca abia astept. Ce o sa ma mai distez !!! N-au nici o dovada ca au anuntat timp de 10 ani de zile, nu era obligatia mea sa stiu de existenta acelui contract si acelei facturi, ma ofer sa platesc datoria tatalui meu si in aceste conditii in loc sa accepte ei ma hartuiesc cu telefoane aproape in fiecare zi si ma amenita. Cum cred ei ca pot castiga vre-un proces?
Brusc nu le-au mai trebuit penalizarile alea. Au fost de acord sa platesc doar datoria. Si brusc ma tratau ca pe o doamna. Am platit solicitand in acelasi timp, printr-o cerere, sa mi se specifice ca tatal meu nu mai are datorii la ei. Si am cerut si numar de inregistrare pe cerere.
Am primit raspunsul dorit in termeni politicosi. Cred ca le-am cam stat in gat !

am avut ghinion

Cu cateva luni in urma ma duc la primaria comunei Gruiu (undeva pe langa Snagov) in incercarea de a obtine un certificat fiscal pentru o proprietate situata acolo.
Mi se spune sa completez o cerere. Ma conformez. Cucoana ce raspundea de eliberarea acelui act ia cererea si imi spune sa vin peste 5 zile. Pai cum asa, zic in gandul meu, fara numar de inregistrare? De unde stiu eu ca nu o arunca la cos si peste 5 zile se face ca nu stie despre ce vorbesc? Nu de alta dar nu locuiam in sat. Veneam de la Bucuresti.
Ii spun nedumerirea mea. Se uita piezis dar ma trimite la registratura dupa numar. Plec multumita.
Ma intorc peste 5 zile. Abia atunci se apuca sa introduca datele in calculator si-mi scoate o hartie la imprimanta. Bun si mai departe? Pai cica sa ma duc la dom’ primar sa o semeze si sa ma intorc cu hartia la ea sa puna stampila. Fie si asa. Ma duc. Primarul nu era. Intreb in stanga si in dreapta si aflu ca primarul era pe teren. Nimeni nu stia cand se intoace, daca se mai intoarce.
- Si eu ce fac?
Toata lumea ridica din umeri. “Vii alta data” era raspunsul general.
- Pai bine, zic, alta data cand? Nu de alta dar vin de la Bucuresti si nu pot face drumul asta de 2-3 ori pe zi. Exista program de audienta?
Ufff, foloseam cuvinte care nu faceau parte din vocabularul lor, li se citea pe fata.
Pana la urma i s-a facut cuiva mila de mine. Mi-a spus ca daca vin in nu mai stiu ce zi a saptamanii, la prima ora (adica pe la 10) il gasesc cu siguranta pe dom’ primar.
Zis si facut. In ziua respectiva, la ora 9, eram acolo. Se face 11 si primarul nimic. Intreb in stanga, intreb in dreapta si aflu ca dom’ primar e la nu stiu ce sedinta, plecat din comuna.
Deja simt cum incep sa ma apuce nervii. Ma duc la cucoana ce mi-a lista hartia.
- Doamna, cum facem? Este a doua oara cand bat drumul pana aici si nu reusesc sa rezolv.
- AVETI GHINION, fu incerdibilul ei raspuns.
Atunci mi-am iesit din rabdari.
- Pai functionar public ce esti, dupa ce fac treaba ta, ma iei si peste picior?
Alt raspuns incredibil:
- Zi merci ca nu te-am chemat peste 30 zile sa-ti dau hartia, asa cum prevede legea.
Atunci i-am arucat hartia in fata si i-am zis ca eu am facut cerere pentru un ACT (in caz ca stie ce e ala). Ce am primit este un listing nebun de calculator. Ca sa devina ACT trebuie semnat si stampilat.
I-am spus ca ma intorc peste 30 zile, cum cere legea si sa dea naiba sa nu ma astepte cu el in dinti semnat si stampilat. Sa nu uite ca mi-a dat numar de inregistrare.
N-a mai fost nevoie. Atras de scandalul iscat a aparut viceprimarul. Cand a realizat ce se intampla mi-a semnat pe loc hartia.
MORALA: sa stii macar cateva din legile de baza si sa ai muuuult tupeu. Altfel esti luat de prost.

de ce …?

De ce am intitulat blogul hartiuta buclucasa? Ei bine, fiecare dintre noi, am avut nevoie, cel putin o data, pe parcursul vietii, sa obtinem o hartiuta (ma refer la un act, o autorizatie, un certificat, etc) si sunt convinsa ca obtinerea ei v-a dat multe batai de cap.
Dar asta se intampla rar nu-i asa? Nu avem nevoie in fiecare zi de ea.
Incercati sa va imaginati insa, cum ar fi viata daca ar trebui sa obtineti zilnic cate o asfel de hartiuta.
Ei bine asta mi se intampla mie. Prin natura meseriei mele incerc zilnic sa descalcesc incurcatele ite ale obtinerii hartiutelor. Si va rog sa ma credeti ca am intalnit MUUULTE aberatii.
Aceste aberatii intalnite vreau eu sa le scriu aici, pentru ca am strans in minte atatea incat, uneori, am senzatia ca daca nu le scriu undeva, pana la urma, se vor pierde si ar fi pacat sa nu afle si altii.
Poate, daca am noroc si va citi ce am scris eu aici, macar o persoana care are putere de decizie in vre-un domeniu si va dori sa incerce sa imbunatateasca ceva, pentru binele nostru al tuturor, atunci toata munca mea nu a fost inutila.